Biserica „una şi nedespărţită”-Parintele ADRIAN BALESCU

Biserica „una şi nedespărţită”--- în concepţia Sf. Scripturi
Şi a Sf. Tradiţii ( învăţătura nescrisă a Mântuitorului şi a Sf. Apostoli şi consemnată în scris de Sf. Părinţi ai Bisericii )

Textele biblice, în momentul în care sunt interpretate corect, ne vorbesc despre: - a – inspiraţia şi autoritatea Sf. Scripturi.
- b – cuprinsul Sf. Scripturi – Cuvântul şi Poruncile lui Dumnezeu
- c – nevoia de a cerceta Biblia, a-i crede spusele şi de a-i urma poruncile.
Aceste puncte, însă, nu au nici o legătură cu ideea de unicitate
a Bibliei ca temei al credinţei creştine. Dacă la Deuteronomi cap.4, vers. 2
se scrie să : „nu adăugaţi nimic la cele ce vă poruncesc EU, nici să lăsaţi ceva din ele .” Acest fapt demonstrează că Sf. Scriptură nu este unicul temei al credinţei noastre pentru simplu motiv că :” Biblia nu se încheie cu Deuteronomul. Majoritatea cărţilor Bibliei au fost scrise după Deuteronomul care conţine acest ordin.”--- Pr. Prof. N. Cotoş, Rev. CANDELA, an xxxv, nr.1-2, ian.-feb., 1924, pag56. De asemenea şi în Noul Testament, Sf. Ap. Luca, la Faptele Apostolilor a relatat „toate câte a făcut şi a învăţat” Domnul nostru Iisus Hristos. Dar aceasta nu însemnează că Sf. Luca a epuizat, în anii 50, subiectul fiindcă atunci nu ar mai fi fost necesar scrierea ulterioară a celorlalte Evanghelii şi Epistole şi cuprinderea lor în anul 325, la sinodul I ecumenic de la Niceea a canonului Sf. Scripturi
Tot atunci şi aici, la Niceea, apar şi hotărârile Sinodului (Crezul şi SF. Canoane) cu titlul de autoritate egală cu textul biblic. În acest sens venim cu afirmaţia Sf. Ap. şi Ev. Ioan ( I. 21, 25.) că „ sunt şi multe alte lucruri pe care le-a făcut Iisus şi care dacă s-ar fi scris cu de-amănuntul, cred că lumea aceasta n-ar cuprinde cărţile ce s-ar fi scris. AMIN.”
Acest amănunt biblic răstoarnă toate temeiurile celor ce încearcă să acrediteze nonvaloarea Sf. Tradiţii –( Tipicul, Sf. Taine şi Ierurgii, Canoanele şi scrierile Sf. Părinţi Bisericeşti )-- în actul mântuirii pe de o parte şi avertizează în mod indirect, pe de altă parte, pe orice bun şi frecvent cititor al Bibliei, dar fără o temeinică pregătire în domeniu, să evite Sf. Tradiţie şi să emită păreri personale şi să interpreteze Cartea Sfântă cu
valoare de adevăruri divine. Şi de aici încep toate ereziile de care este plin pământul. De aceea adresându-se Corintenilor, Sf. Ap Pavel le cere „să nu treacă peste scris” (I Cor. 4. 6.) continuând cu „ cine se laudă, în Domnul să se laude” ( I Cor. 1. 31.) şi recomandându-le cu stăruinţă, chiar am putea spune, obligându-i să „ţine-ţi predaniile aşa cum vi le-am dat „ ( I Cor. 11.2.) şi nu cum vi le-am scris. Le precizează în mod clar că celelalte pricini le voi rându-i când voi veni la voi” ( I Cor. 11. 34.)
În ceea ce privesc textele biblice care par a condamna predaniile
(învăţături transmise pe cale orală) să nu uităm cine le-a scris şi în ce context
Socio-politic au fost scrise şi că la vremea aceea erau predaniile fariseilor şi saducheilor în lumea iudaică, ori predaniile gnosticilor (filozofii acelor timpuri) şi ale ereticilor („pocăiţii”de atunci) în lumea greco-romană.
De aceea au fost şi rămân actuale cuvintele Sf. Ap. Pavel de către Coloseni (2.8.): „LUAŢI AMINTE SĂ NU VĂ FURE CINEVA CU FILOZOFIA ŞI DEŞARTA ÎNŞELĂCIUNE DIN PREDANIA OMENEASCĂ DUPĂ STIHIILE LUMII ŞI NU DUPĂ HRISTOS”. Apare însă în cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos şi după aceea în ale Apostolilor şi în ale ucenicilor lor termenul de „predaniile Bătrânilor” ( AVVA) care se opun fariseilor şi nu numai, după cum citim la Mt. 15. 2-3. Iar la II Tes. 2.15
ne apare clar termenul de „predania apostolică” aşa după cum scrie Sf. Ap. Pavel: „ deci fraţilor staţi neclintiţi şi ţineţi predaniile pe care le-aţi învăţat fie prin cuvânt, fir prin epistola noastră.”
„ Nu trebuie să uităm pentru cei ce fac apel la textul Apocalipsei 22.18, că aici avem de a face cu ereticii din timpul acela care-şi sprijineau rătăcirile pe interpolări din Biblie luând doar ce le conveneau şi ştergeau ceea ce le dezminţea învăţăturile lor „ Pr. Prof. G. T .Marcu în „ Unele precizări cu privire la locul Bibliei în Ortodoxie” rev. Mitropoliei Olteniei, an XIV, nr. 10-12, 1962, pag.583 şi urm.
Reconfirmăm că aceste texte nu ne asigură că Biblia este unica şi suficienta sursă a Revelaţiei Divine. Sf Pavel scria Galatenilor 1.8. :”chiar dacă noi sau înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o, să fie anatema”. Sfântul Apostol nu zice Evanghelia pe care v-am scris-o ci spune „pe care v-am vestit-o”ceea ce înseamnă că transmiterea
pe cale orală şi memorizarea făceau parte din modul de prezentare a Revelaţiei lui Dumnezeu. Fără a-i diminua importanţa socotim că Sf. Scriptură ( Biblia ) este temei al descoperirii dumnezeeşti dar unicul ci doar în permanentă lucrare cu Sf. Tradiţie.
Ca o concluzie la acest articol susţinem cu tărie importanţa Bisericii Ortodoxe cu Sf. ei Tradiţie ( de învăţătură şi cult ) în actul mântuirii şi efortul nostru permanent (al fiecăruia în parte şi toţi laolaltă) pe calea Bisericii dreptei învăţături (ortodoxă) respectându-i perceptele şi urmându-i canoanele aşa cum le-am primit şi cu obligaţia de a le da la fel mai departe urmaşilor, urmaşilor noştri.
Închei cu îndemnul Sf. Ap. şi Ev. Ioan : „ Cine are urechi de auzit, să audă „



Părintele Adrian