Taina Hirotoniei - a Preotiei

Hirotonia (Preotia) este a cincea sfanta Taina a Bisericii, in care, prin punerea mainilor si rugaciunea arhiereului, se impartaseste unor barbati, ce s-au pregatit pentru aceasta, harul dumnezeiesc, care da puterea de a propovadui cuvantul lui Dumnezeu, de a savarsi Sfintele Taine si slujbele bisericesti, si de a conduce pe cei credinciosi la mantuire.

Sfanta Taina a Preotiei se impartaseste asadar unor barbati anume pregatiti pentru a o primi cu vrednicie. Insusi Mantuitorul Iisus Hristos i-a ales pe sfintii apostoli si i-a invatat, prin toate cate a facut intre oameni, cele ale imparatiei lui Dunmezeu. Dupa aceea i-a invrednicit de deosebita cinste de a propovadui Sfanta Evanghelie si de a savarsi fapte minunate. Adresandu-se lor, a asezat si Taina Preotiei prin cuvintele : “Precum M-a trimis pe Mine Tatal, va trimit si Eu pe voi. Si zicand acestea, a suflat asupra lor si le-a zis : Luati Duh Sfant; carora veti ierta pacatele, le vor fi iertate si carora le veti tine, vor fi tinute” (Ioan XX, 21?23).

Sfintii apostoli, cum aflam din Sfanta Scriptura, au savarsit Sfanta Taina a Preotiei prin punerea mainilor, adica: “hirotonandu-le preoti in fiecare biserica, rugandu-se cu postiri, i-au incredintat pe ei Domnului in Care crezusera” (Fapte XIV, 23), dar avand grija “sa nu puna prea degraba mainile peste nimem” (1 Tim. V, 22), sa fie cu multa grija, pentru ca Preotia este lucrarea Duhului Sfant (Fapte XX, 28).
In trei directii se exercita puterea si slujirea preoteasca si anume: Puterea invatatoreasca, adica de a propovadui cuvantul lui Dumnezeu, Mantuitorul Hristos a dat-o sfintilor apostoli si, prin ei, episcopilor si preotilor, odata cu cea sfintitoare, prin cuvintele : “Mergand, invatati toate neamurile, botezandu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, invatandu-i sa pazeasca toate cate v-am poruncit voua” (Matei XXVIII, 19?20). Puterea sfintitoare a fost data si in chip deosebit la Cina cea de Taina prin cuvintele : “Aceasta ? adica Sfanta Euharistie ? sa o faceti spre pomenirea Mea” (Luca XXII, 19 ; 1 Cor. XI, 25). Despre puterea sfintitoare a preotiei vorbeste si sfantul apostol Pavel: “Asa sa ne socoteasca pe noi fiecare om : ca slujitori ai lui Hristos si ca iconomi ai tainelor lui Dumnezeu” (1 Cor. IV, 1). Puterea de conducere duhovniceasca le-a fost data prin cuvintele : “Cel ce va asculta pe voi, pe Mine Ma asculta, si cel ce se leapada de voi se leapada de Mine ; iar cel ce se leapada de Mine se leapada de Cel ce M-a trimis pe Mine” (Luca X, 16).
Sfintii apostoli au impartasit harul Preotiei prin punerea mainilor ierarhiei bisericesti, (adica episcopilor, preotilor si diaconilor), avand credinta luminata de Duhul Sfant ca harul hirotoniei, in una din cele trei trepte, nu-si are izvorul in cel ce pune mainile, ci in Dumnezeu, cum ne arata si sfantul Ioan Gura de Aur : “Se pune mana peste om, dar toate le face Dumnezeu si mana Lui se atinge de capul celui ce se hirotoneste, daca hirotonia se face cum se cuvine” (sfantul Ioan Gura de Aur).
Asadar, Preotia este de la Dumnezeu, cum ii scrie si sfantul apostol Pavel ucenicului sau Timotei: “Nu fi nepasator fata de harul care este intru tine, care ti s-a dat prin proorocie, cu punerea mainilor preotimii” (1 Tim. IV, 14). “Te indemn sa tii aprins harul lui Dumnezeu, cel ce este in tine, prin punerea mainilor mele” (2 Tim. I, 6).

Taina Sfintei Preotii o poate savarsi numai episcopul si de partea ei vazuta tine rugaciunea rostita de el:

“Dumnezeiescul har, care pe cele neputincioase le vindeca si pe cele cu lipsa le implineste, hirotoneste pe (N) intru diacon (pe diacon intru preot, pe preot intru episcop…”) si punerea mainilor episcopului slujitor pe capul celui ce se hirotoneste.

Taina Hirotoniei are trei trepte ? toate adeverite de Sfanta Scriptura si de Sfanta Traditie si bine cunoscute inca din vremea sfintilor apostoli ? si anume : diaconia, preotia si arhieria.

In Faptele sfintilor apostoli in se arata cum a luat fiinta treapta diaconeasca, pe urma alegerii si hirotoniei celor sapte diaconi in Biserica din Ierusalim. “Pe acestia i-au pus inaintea apostolilor, si rugandu-se si-au pus mainile peste ei” (Fapte VI, 6).

Sfintii apostoli au hirotonit preoti in mai multe cetati (Fapte XIV, 23) ; de asemenea, sfantul apostol Pavel a asezat si episcopi, pe care, prin viu grai si prin scrisori, ii sfatuieste sa indrepteze cele ce mai lipsesc si sa aseze preoti prin cetati (Tit I,5).

Si sfintii parinti dau marturie neintrerupta si netagaduita despre cele trei trepte ale Sfintei Preotii, unul din ei scriind: “Supuneti-va toti episcopului precum Iisus Hristos Tatalui, si preotilor ca apostolilor, cinstiti pe diaconi ca pe legea lui Dumnezeu.

Fara episcop nimeni sa nu faca ceva din cele ce apartin Bisericii” (sfantul Ignatie Teoforul, Epistola catre smirneni, VIII, 1?2).

Spre Sfanta Preotie poate pasi numai cel ce este gasit vrednic de primirea ei, dupa cercetarea lui de catre duhovnic prin Taina Sfintei Spovedanii. Dar harul odata impartasit prin hirotonire nu se pierde niciodata. Cel hirotonit poate fi doar oprit ? pentru pricini de abateri de la buna purtare preoteasca ? de la savarsirea celor sfinte.

Potrivit treptei in care se afla, primitorii Sfintei Preotii au puterea sa savarseasca cele sfinte legate strans de treapta preotiei lor. Astfel, episcopul are puterea sa savarseasca toate Sfintele Taine si toate slujbele bisericesti, indeosebi de a hirotoni intru diacon, preot si, impreuna cu inca doi arhierei, intru anhiereu si de a sfinti intr-un sobor de arhierei, Sfantul Mir. Treapta arhiereasca, venind de-a dreptul de la apostoli, prin succesiune apostolica sau episcopala, detine plinatatea celor trei puteri : de a invata, de a savarsi cele sfinte si de a conduce Biserica.

Preotul primeste de la arhiereu, prin hirotonie, darul celor trei puteri: invatatoreasca, sfintitoare si de conducere, insa fara dreptul de a hirotoni si de a sfinti Sfantul Mir si Antimisul.

Diaconul este ajutator al preotului si al episcopului, in intreita lor activitate, spre mantuirea credinciosilor, neputand savarsi nici o Taina si nici o Ierurgie. Pe baza Revelatiei dumnezeiesti, cuprinsa in Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie, Sfanta Biserica ne invata ca Taina hirotoniei a fost instituita de Mantuitorul Hristos si ca sfintii apostoli au impartasit harul Hirotoniei numai episcopului, preotului si diaconului. Acestea sunt cele trei trepte ierarhice avandu-si baza in vointa Mantuitorului.

LECTURA DIN SFINTII PARINTI

“Preotia se savarseste pe pamant, dar are randuiala cetelor ceresti. Si pe foarte buna dreptate, caci slujba aceasta n-a randuit-o un om sau inger sau un arhanghel sau alta putere creata de Dumnezeu, ci insusi Mangaietorul. Sfantul Duh a randuit ca preotii, inca pe cand sunt in trup sa aduca lui Dumnezeu aceeasi slujba pe care o aduc ingerii in ceruri. Pentru aceasta preotul trebuie sa fie atat de curat ca si cum ar sta chiar in cer printre puterile cele ingeresti…

Preotii sunt aceia carora li s-a incredintat zamislirea noastra cea duhovniceasca ; ei sunt aceia carora li s-a dat sa ne nasca prin Botez. Prin preoti ne imbracam in Hristos (Gal. III, 27) ; prin preoti suntem ingropati impreuna cu Fiul lui Dumnezeu (Rom. VI, 4 ; Col. II, 12) ; prin preoti ajungem madularele fericitului cap al lui Hristos (Col. I, 18). Prin urmare este drept ca preotii sa fie pentru noi… mai cinstiti si mai iubiti chiar decat parintii. Parintii ne-au nascut din sange si din vointa trupului (Ioan I, 13); preotii insa ne sunt pricinuitorii nasterii noastre din Dumnezeu, ai acelei fericite nasteri din nou, ai libertatii celei adevarate si a infierii dupa har” (sfantul Ioan Gura de Aur, Despre Preotie}.