Gânduri despre preotie

Preotul nu este niciodată atât de preot ca atunci când este la altar şi în tăcere cu Domnul. Spovada este cea mai mare inventie a
lui Dumnezeu pentru a ne face să ne întoarcem la el.
-S-a ridicat de la masă;
-a pus hainele deoparte;
-a luat un prosop şi s-a încins cu el;
-din cap până în picioare;
Fără rugăciune este dificil să trăim mult timp în fraternitate şi pace. Rugăciunea este un act prin care omul adună totul şi se pune în
fa!a lui Dumnezeu. Bucuria este un rezultat al trăirii sfaturilor evanghelice. Mama lui Isus este pricina bucuriei noastre. Priviti cum
se iubesc între ei. Frate, soră, părinte. Pământul este bătătorit doar împrejurul copacilor buni. Pentru noi ministerul este totul: este şi
familia noastră şi slujba noastră şi recreerea noastră. Să vorbim despre Biserică aşa cum vorbim despre propria mamă. Să iubim
Biserica. Să o iubim mai ales când suferim pentru ea sau pentru lucrările ei. Castitatea, sărăcia şi ascultarea sunt marele secret al
puterii lui Cristos în lume. Tot ce a construit Biserica mai solid şi mai măre! de-a lungul secolelor vine de la cele trei sfaturi
evanghelice. Astăzi este la modă să slujeşti Biserica, adică pe Cristos numai par!ial. Atentie, pe stâlpi de nisip nu se poate construi o
casă. Când întâlnim pe un tânăr care vrea să-l slujească pe Cristos numai pentru câtiva ani care vrea să fie misionar fără a pune viata
la dispozitie care vrea să lucreze cu sărăcii pentru a face o experientă, spune Andreea Gasparino, eu admir bunăvointa lui dar sunt
foarte neîncrezător: un tânăr generos nu dă firmituri, dă totul. Sfaturile evanghelice înseamnă dăruirea mea completă Bisericii. Sunt
unii care dau Bisericii numai vârful unui deget (creştinii de ocazie). Sunt altii care dau Bisericii numai capul (teologii). Sunt al!ii
care dau Bisericii numai bratele (apostolii muncii). Sunt altii care dau Bisericii numai inima (entuziaştii). Sunt altii care dau Bisericii
totul: din cap până-n picioare. Sunt aceia care trăiesc sfaturile evanghelice după propria vocatie.
Când se naşte un om ar trebui să i se scrie pe frunte: la îndemâna lui Dumnezeu. Când unul face profesiunea religioasă ar trebui să i
se scrie pe frunte: la îndemâna exclusivă a lui Dumnezeu. E interzisă orice altă întrebuintare.
Dinamismul vietii noastre preoteşti până la bătrânete depinde de modul în care noi în fiecare zi continuăm să-l alegem, să-l
preferăm, pe Acela care a îndrăznit primul să ne cheme prieteni.
Mărturia cea mai vizibilă a unei vieti împlinite este BUCURIA. Dacă inima ta va rămâne întreagă vei locui în casa Domnului cu
bucurie.Celibatul este semnul evident că tu trăieşti o bucurie profundă.

Sărăcia este semnătura lui Dumnezeu.
Dumnezeu este împlinirea noastră prin momentele de bucurie pe care ni le dăruieşte. Este mai dificil a porunci decât a asculta.
Ascultarea creştină este expresia libertătii creştine.
Preotul este omul lui Dumnezeu
Preotul este omul rugăciunii
Preotul este omul lui Cristos
Preotul este omul Bisericii
Preotul este om pentru al!ii
De profesie slujitori nu şefi.
Lantul vietii spirituale: Euharistia, rugăciunea, lectura spirituală, studiul, preot printre ceilalti şi exemplu bun.
Prezent, vreau cu ajutorul lui Dumnezeu, promit.
Preotul este administratorul nu proprietarul. Vocatia sacerdotală este misterul unui schimb minunat între Dumnezeu şi om.
Preotul celebrând în fiecare zi Euharistia, coboară în inima acestui mister. De aceea celebrarea Euharistiei nu poate să nu fie
momentul cel mai important din zi, centrul vietii sale.
Nu există Euharistie fără preotie, aşa cum nu există preotie fără Euharistie.
Oamenii îl cer de la preot pe Cristos.
Preotul este martorul şi instrumentul milostivirii divine.
Preotul este în permanen!ă în contact cu sfintenia lui Dumnezeu, de aceea el însuşi trebuie să devină sfânt.
Rugăciunea creează preotul şi preotul se creează prin rugăciune.
Grija pastorală depinde foarte mult de sfintenia preotului. Secretul succesului pastoral nu constă în mijloacele materiale, nici
în bogătii dar izvorăşte din sfintenia preotului.
“Fratilor căutati să faceti cât mai sigură vocatia şi alegerea voastră. Dacă faceti astfel cu sigurantă nu veti cădea”. (2 Petru
1,10).
Iubiti preotia voastră.
Fiti fideli până la sfârşit.
Să ştiti să vedeti în preotie acea comoară evanghelică pentru care merită să dai totul.

Parintele ADRIAN