Despre RUGACIUNE

Vazandu-l pe unul dintre frati ca statea mai atent decat toti ceilalti in timpul cantarii psalmilor si mai ales cand se recitau antifoanele dinaintea psalmilor si ca facea gesturi ori isi schimba trasaturile fetei de parca ar fi vorbit cu cineva, l-am rugat sa-mi spuna ce noima avea acea purtare. Acesta socotind ca nu trebuie sa-mi ascunda un lucru ce-mi putea fi de folos, zise: ”M-am obisnuit de la inceput a-mi aduna gandurile si mintea impreuna cu sufletul strigandu-le: Veniti sa ne inchinam si sa cadem la Insusi Hristos imparatul si Dumnezeul nostru! (Psalmi 94,6)

ˇ Cel ce petrece in viata de obste nu poate profita cu bun castig de pe urma cantarii psalmilor cat poate trage folos din rugaciune, caci zgomotul produs de impreunarea glasurilor si melodicitate risipeste atentia mintii de la textul psalmului.

ˇ Sa pazim linistea si pacea sufletului in toate dar mai vartos insa in timpul cantarii psalmilor caci dracii au ca scop sa distruga rugaciunea prin tulburari.

ˇ Nu trebuie sa asteptam sa ne rugam numai cand avem mintea adunata, ci sa luptam sa adunam mintea prin rugaciune.

ˇ Sa ne luptam mai inainte de toate cu dracul intristarii caci venind acesta langa noi in vremea rugaciunii si aducandu-ne aminte de indraznirea noastra de mai inainte, voieste sa ne oprim din rugaciune.

ˇ Dracul intristarii ne sopteste in vremea rugaciunii, daca intrerupem firul ei prin goluri, ca nu simtim in ea indraznirea catre Dumnezeu, sau legatura vie cu El pe care am avut-o altadata. Si aceasta ne face sa ne intristam si sa incetam a ne ruga ca unii ce n-am fi acum in starea cuvenita ei. Dar trebuie sa staruim in rugaciune chiar daca ea nu este totdeauna fierbinte si adunata in intregime in gandul la Dumnezeu.

ˇ Fii cu luare aminte frate la dracul intristarii caci multe sunt cursele lui pana ce te face neputincios, caci intristarea cea dupa Dumnezeu este bucurie prin aceea ca te vezi pe tine staruind in voia lui Dumnezeu. Dar acela iti zice: ”Unde vei scapa caci nu ai pocainta?” Acesta lucreaza cu dusmanie pana ce-l face pe om sa-si piarda infranarea. Dar intristarea dupa Dumnezeu nu-l apasa pe om ci ii zice: ”Nu te teme, vino iarasi!”

ˇ Celui ce a castigat lacrima sufletului tot locul ii este potrivit pentru rugaciune.

ˇ Precum comoara ascunsa este mai greu de jefuit decat cea la aratare, asa sa intelegem si cele spuse inainte.

ˇ Cand pornesti sa te infatisezi inaintea Domnului sa-ti fie haina sufletului tesuta intreaga din firele sau mai bine spus, din zalele nepomenirii raului caci de nu, cu nimic nu te vei folosi. Sa-ti fie tesatura cererii tale simpla, neimpestritata in chip felurit caci un singur cuvant vamesul si fiul risipitor l-au pe Dumnezeu cu ei.

ˇ Inainte de toate sa punem pe hartia rugaciunii noastre o multumire sincera, in al doilea rand marturisirea si zdrobirea sufletului intru multa simtire. Apoi sa facem Imparatului cererea noastra. Chipul de mai inainte aratat rugaciunii noastre este cel mai bun, precum s-a spus unui frate oarecare de catre Ingerul Domnului.

ˇ Nu face pe desteptul in cuvintele rugaciunii tale caci ganguritul simplu si nemestesugit al pruncilor a induiosat pe Tatal cel din ceruri.

ˇ Nu fi indraznet chiar daca ai dobandit curatia; mai degraba apropie-te intru smerita cugetare si multa indraznire vei avea.

ˇ Indulcesc bucatele untdelemnul si sarea; inaripeaza rugaciunea smerenia si lacrima.

ˇ Lupta sa ridici, mai bine zis sa inchizi cugetarea in cuvintele rugaciunii iar daca slabind pentru pruncia ei cade, ridic-o iarasi caci este proprie mintii nestatornicia, dar este propriu lui Dumnezeu s-o poata statornici.

ˇ Nu poate fi legat Duhul, dar unde este Ziditorul duhului, toate se supun Lui.

ˇ Alta este bucuria ce se naste din rugaciune in cei ce petrec in obste si alta cea care se iveste in cei ce se roaga indeletnicindu-se cu linistea. Cea dintai este amestecata poate cu inchipuiri; cea de-a doua se umple intreaga de smerita cugetare.

ˇ Daca deprinzi mintea sa nu se departeze niciodata iti va fi aproape chiar si cand te vei afla la masa, iar de rataceste neimpiedicata nu va putea sa ramana niciodata langa tine.

ˇ Credinta inaripeaza rugaciunea caci fara ea nu se poate zbura la cer.

ˇ Starea ta launtrica ti-o arata rugaciunea caci cuvantatorii de Dumnezeu au socotit-o pe aceasta oglinda calugarului.

ˇ Nu te inalta daca te-ai rugat pentru altul si ai fost ascultat caci credinta lui a lucrat si a izbutit

ˇ Cand te rogi cu trezvie esti mai repede impins spre manie caci aceasta este scopul vrajmasilor (ravna noastra la rugaciune o intoarce vrajmasul spre manie impotriva vreunor frati sau imprejurari care ne intrerup). Sa implinim toata virtutea dar mai mult rugaciunea cu multa simtire. Dar sufletul se roaga intru simtire cand se ridica mai sus de manie.

ˇ Incredintarea implinirii oricarei cereri se iveste chiar in rugaciune, iar incredintarea este izbavirea de indoiala. Incredintarea este vadirea neclintita a ceea ce nu este vadit.

ˇ Precum imparatul pamantesc priveste cu scarba la cel ce sta inaintea lui dar isi intoarce fata de la el si vorbeste cu dusmanii stapanului, asa priveste cu dezgust si Domnul la cel ce sta inaintea Lui in rugaciune si primeste ganduri necurate.

ˇ Alunga cu bata cainele ce se apropie de tine si de cate ori se obrazniceste din nou ia-o de la capat. (Cainele este dracul care printr-un pretext oarecare fura mintea de la rugaciune; acesta trebuie alungat cerandu-se ajutorul lui Dumnezeu.)

ˇ Cere prin plans, cauta prin ascultare, bate prin indelunga rabdare! ”Ca cel ce cere astfel va lua si cel ce cauta va afla….” Pazeste-te sa nu te rogi cumva pentru vreo femeie ca sa nu fii jefuit din partea dreapta. (Sa nu fii jefuit de curatie prin fapta buna a rugaciunii, caci rugandu-te pentru o femeie ai toate sansele sa te gandesti cu pofta la ea.)

ˇ Sa nu ti se faca vremea rugaciunii vreme sau ceas al unor cugetari trebuincioase, sau al unor lucruri duhovnicesti, iar de nu, vei fi jefuit de ceea ce e bun. (Nu te lasa ispitit sa rezolvi probleme necesare, sau chiar sa cugeti la lucruri duhovnicesti in vremea rugaciunii. Aceasta inseamna sa te lasi furat de la ceva important.)

ˇ Mi-a spus unul dintre iubitorii lui Dumnezeu ca totdeauna, dar mai ales in sarbatorile anuale si imparatesti, Dumnezeu rasplateste pe slujitorii Lui cu daruri.

ˇ Rugaciunea si rabdarea pot sustine impreuna cu urcusul continuu si o neincetata tensiune, ca o caldura care daca se raceste, greu mai poate fi reaprinsa.

ˇ Numele Domnului nostru Iisus Hristos este infricosator dracilor si celor ce se lasa stapaniti de patimile inspirate de aceia. Dar este infricosator prin blandetea si curatia umanitatii Sale, care inseamna totodata o libertate de tot ce este rau, o putere absoluta fata de rau. In El existenta umana nu este supusa nici unei robii sau limitari egoiste.

ˇ Din rugaciunile sfintilor se revarsa in noi o putere care ne sustine asa cum in cuvantul de incurajare al prietenilor simtim prezenta inima lor care ne da putere in dureri si greutati. In puterea venita noua prin rugaciunile sfintilor si care ne sustine rabdarea se intalneste puterea lor cu puterea noastra trezita de puterea lor si cu puterea lui Dumnezeu din care sfintii se intaresc in rugaciunea lor si care ne-o comunica. Este o comunicare intre trei persoane: intre mine, sfant si Dumnezeu care este prezent intre mine si sfant unindu-ne. ”Unde sunt doi sau trei adunati (sufleteste) in numele Meu, acolo sunt si Eu in mijlocul lor.”

ˇ Cat despre citit, este de folos a citi ”Vietile Parintilor” caci asa se lumineaza mintea in Domnul.

ˇ Este de trebuinta moartea fata de oameni si fata de lucrurile trecatoare in sensul de moarte a vointei de a te folosi de ei si de ele in chip egoist si pentru a obtine placeri trupesti in sensul de a refuza sa fii oamenilor de ajutor si de a te folosi de lucruri pentru a ajuta prin ele pe oameni si mai ales de a cunoaste prin ele pe Dumnezeu. Adica gandurile la oameni si la lucruri trebuie adunate in gandul la Dumnezeu spre slujirea Lui si spre mantuirea oamenilor prin aducerea lor la El. In Dumnezeu trebuiesc adunate toate pentru ca toate sunt din el si toate se desavarsesc in el. Gandindu-te in legatura cu Dumnezeu, ele sunt curatite de orice atractie egoista si patimasa, sfintindu-se.

ˇ Trebuie sa se pomeneasca la sfarsitul doxologiei de seara sau de noapte sfintele Biserici, imparatul, conducatorii, poporul, saracii, vaduvele si cele de asemenea? Si cel caruia i se cere de catre cineva sa se roage pentru el, trebuie sa o faca chiar de este stapanit de patimi? - Este bine sa cerem in rugaciune pacea sfintelor biserici si cele urmatoare, dar sa o facem ca niste nevrednici care nu avem putere spre aceasta. Aceasta este porunca apostolica si e bine sa ne rugam pentru cel ce ne-o cere caci este un cuvant al Evangheliei si al Apostolului: ”Celui ce cere, da-i” (Matei 5,42) si ”Rugati-va unii pentru altii ca sa va vindecati.” (Iacov 5,16) Si iarasi: ”Precum voiti sa va faca voua oamenii, faceti si voi lor asemenea.” Ba unii se rugau si pentru Apostoli (Fapte 12,5). Deci cel ce nesocoteste porunca, se osandeste pe sine insusi, iata pentru ce putand sau neputind, eu ma silesc spre aceasta din pricina poruncii.

ˇ Cererile marelui Batran catre Dumnezeu puse in miscare de cererea celui ce-l roaga sa le faca, se adreseaza in acelasi timp sfintilor ca sa-si adauge rugaciunea lor la rugaciunea lui si a celui ce a determinat rugaciunea lui. Astfel toate se impletesc: cele de jos se intemeiaza pe cele mai de sus si acestea sunt puse in miscare de cele mai de jos. Este o intalnire de intregire, o sobornicitate a completarii in rugaciunea tuturor intr-un fel in jurul celui mai de jos, desi acesta si-a adresat cererea celui mai de sus. Este in ea o urcare de la cei mai de jos la cei mai de sus si o coborare a acestora la cei mai de jos, dar toti urca prin aceasta rugaciune intregitoare spre Dumnezeu, sau Dumnezeu ii face sa se uneasca in aceasta sobornicitate a rugaciunii in El. Nimeni nu urca spre Dumnezeu si in Dumnezeu singur, ci toti impreuna - aceasta este Biserica.

ˇ Rugaciunea in izolare nu are efect deplin; daca ma rog singur pentru mine si nu vreau sa cer si rugaciunea altora pentru mine dau dovada de mandrie si ”Dumnezeu celor mandri le sta impotriva”. Daca nu ma rog pentru altii dau iarasi dovada de egoism, iar daca rugaciunea pentru altul nu este insotita si de rugaciunea aceluia iarasi ramane fara rezultat. Aceasta in cazul cand acela mi-a cerut sa ma rog pentru el, dar el nu insoteste rugaciunea mea cu a lui. Cand insa eu ma rog pentru altul care este inca in valurile necredintei, poate sa aiba efect asupra lui, dar cumva el trebuie sa afle ca ma rog pentru el si sa fie cat de cat transpus intr-o sensibilitate de dragostea mea pentru el. Numai insotita de iubirea a doi sau a mai multor insi, rugaciunea are efect. Rugaciunea are si un rost de unificare a persoanelor, un rost de extensiune si de sustinere a Bisericii ca o comuniune de dragoste in Dumnezeu.

ˇ Cine crede in Dumnezeu, Il are pe Dumnezeu langa el. Credinta si rugaciunea sunt semnul lucrarii lui Dumnezeu in om. Cand te gandesti la cineva esti in comunicare cu el, cu atat mai mult esti in comunicare cu Dumnezeu cand te gandesti la Dumnezeu cu incredere in El si cand ii adresezi cererile tale de ajutor.

ˇ Cine se roaga pentru altul castiga el insusi caci savarseste un act de iubire si sporeste in ea ridicandu-se la o stare superioara. Apoi se roaga si pentru sine caci prin insasi faptul ca se roaga, se pune in legatura cu Dumnezeu de la Care vine bunatate si putere. Deci rugandu-te pentru altul continuu, te rogi si pentru tine continuu si cati pot sa faca aceasta? Apoi cine poate sa-i aiba mereu in minte pe toti in mod continuu? Dar cel desavarsit ii poate avea virtual pe toti in gand. In orice caz rugaciunea cuiva pentru altul il uneste cu acela in cugetul lui. Astfel rugaciunea este un mijloc de unire intre oameni pentru ca este un mijloc de unire intre ei.

ˇ A avea grija de Dumnezeu inseamna a te gandi la El si la implinirea poruncilor Lui prin care inaintam in vietuirea in El si in grija de semeni si prin aceasta implinim adevarata grija de noi.

ˇ Nu te incovoia, frate, nici nu te preda deznadejdii, ci rugandu-te neincetat, zi: ”Doamne, Iisuse Hristoase, mantuieste-ma de patimile de ocara” si vei afla mila lui Dumnezeu.

ˇ Ati osteni inima ta inseamna a te ruga pururea lui Dumnezeu sa nu te lase sa ratacesti sau sa umbli dupa voile tale. Prin aceasta vii la deosebirea gandurilor (dreapta socoteala). Seamana deci cu nadejde ca sa seceri fara sa slabesti.

ˇ Din mreaja demonilor, de robia nevazuta a lor si de sub robia vazuta a patimilor omul nu poate scapa decat intrand in relatia de dialog direct cu Dumnezeu prin chemarea numelui Lui. Numele lui Dumnezeu chemat te pune sub ocrotirea lui Dumnezeu, te opreste de la rele, te scoate din egoism in care omul nu este propriu zis singur, ci sub robia celui rau.

ˇ Ia aminte cu toata grija la psalmodie, la rugaciune si la citit ca sa poti lua de la cele spuse, caci daca primim sa ne ocupam de gandurile vrajmasului, niciodata nu vom putea face nimic. (Numai constiinta prezentei lui Dumnezeu trezita de chemarea numelui Lui poate atrage sufletul de la un gand necuvenit. Numai ea ma scoate din limita puterilor mele; alte ganduri invocate de mine impotriva acelui gand nu ma poate ajuta sa-l biruiesc pentru ca sunt sustinute numai de slaba mea putere. Numele nu este doar o copie a intregului, ci intregul lui real care fara a inceta sa fie si in afara, este si inauntrul celui ce-i rosteste numele.)

ˇ Daca vrei sa te rogi pentru multe lucruri odata ce Dumnezeu stie de care lucruri avem trebuinta, roaga-te zicand: ”Stapane, Doamne Iisuse Hristoase, calauzeste-ma dupa voia Ta!” iar de vrei sa te rogi impotriva patimilor, zi: ”Tamaduieste-ma dupa voia Ta”. Daca te rogi impotriva ispitelor, zi: ”Tu sti ce-mi este de folos, ajuta slabiciunii mele si fa sfarsit ispitelor dupa voia Ta!”

ˇ La rugaciune staruie in intelegerea cuvintelor.

ˇ A chema numele Domnului inseamna a-l chema pe Dumnezeu Insusi si Dumnezeu vine cand este chemat caci atunci i se deschide inima. Deci unde este chemat Dumnezeu, este de fata Dumnezeu Insusi.

ˇ Noi ne vom ruga iar tu foloseste puterea ta pentru a castiga smerenie, supunere si netinere la voia ta in ceva, caci din aceasta se naste mania. Sa nu judeci nici sa dispretuiesti pe cineva caci din aceasta vine tocirea inimii si orbirea mintii, nascandu-se astfel nepasarea si invartosarea inimii. Vegheaza neincetat gandind la legea dumnezeiasca din care se incalzeste inima de focul ceresc. Sa nu te molesesti nici sa te imputinezi caci nu-ti cere Dumnezeu ceea ce este peste puterea ta. Pazeste-ti gura de la cuvantul fara rost si nu primi in mintea ta sa cugeti catusi de putin la cele rele.

ˇ Cat despre mancare, bautura, somn, tuturor sa le premearga multumirea. Cugeta la cuvantul Apostolului: ”Fie de mancati, fie de beti, fie ca faceti orice altceva”. Pazeste-o pe aceasta in toate si te va pazi Dumnezeu, caruia ii multumesti.

ˇ Observam cat de mult face sfantul Varsanufie dependenta aflarea adevarului in lucruri nesigure de rugaciunea catre Dumnezeu. Numai in responsabilitatea traita fata de Dumnezeu sau in fata lui Dumnezeu prin rugaciune, inteles ca Persoana infinita omul este ferit sa afirme sau sa preia afirmatii gresite. Rugaciunea ca mijloc de aflare a adevarului nu exclude osteneala cercetarii, iar osteneala la aceasta aduce si o sporire a intelegerii duhovnicesti a omului care il indeamna si ea pe om la rugaciune si-l deschide luminii iubitoare ce-i vine de la Dumnezeu prin ea. Deci descoperirea intelesurilor adevarate si mai adanci ale Scripturilor depinde si de cresterea omului prin osteneala sa in timp, dar si de insiruirea de generatii de cercetatori care au descoperit urmasilor intrebari noi si putinta de a gasi sensuri noi si mai adanci ale Scripturii, prin raspunsurile la ele. De aceea unele greseli pe care le gasim la invatatorii vechi s-au datorat si faptului ca s-au grabit sa dea raspunsuri intr-un timp necopt. Cautarea este si ea s-ar putea spune o rugaciune cand este facuta din raspunderea in fata lui Dumnezeu, si rugaciunea o cautare, caci prin amandoua omul se adanceste in taina izvorului tuturor care este Dumnezeu. Dar este trebuinta ca omul sa-si inteleaga cautarea prin rugaciune si rugaciunea ca efort de apropiere prin intelegere de izvorul dumnezeiesc si tainic al tuturor.

ˇ Pomenirea numelui lui Dumnezeu opreste toate relele si intareste neputinta noastra. (deci poti vorbi cu altii si sa te gandesti permanent la Dumnezeu; iar gandul la El te tine treaz si in cele ce le vorbesti cu cineva. Aceasta se intampla cand vorbesti de lucruri serioase, pline de raspunderea in fata lui Dumnezeu.)

ˇ Cand il rog pe Stapanul Insusi, cum trebuie sa zic? - ”Miluieste-ma Stapane pentru Sfintii Tai mucenici si pentru Sfintii Parinti si-mi iarta pacatele pentru mijlocirile lor.” Caci si Proorocul zicea: ”Pentru Avraam, robul Tau”, ba Insusi Domnul a zis: ”Voi apara cetatea aceasta pentru Mie si pentru David, robul Meu.”

ˇ De ma aflu intre oameni si acestia incep sa graiasca fara rost, sa raman sau sa plec? - Daca nu esti nevoit de vreo treaba sa ramai, pleaca, iar de este nevoie, muta-ti mintea la rugaciune neosindindu-i, ci recunoscandu-ti slabiciunea ta.

ˇ Oare este bine ca vremea convorbirii sa se cheme numele lui Dumnezeu? - Trebuie sa se cheme numele lui Dumnezeu in vremea convorbirii cat si inainte si dupa ea, in tot timpul si in tot locul caci s-a scris: ”Neincetat sa va rugati”. Asa se alunga ispita.

ˇ Cum poate sa se roage cineva neincetat? - Cand cineva e sigur trebuie sa psalmodieze cu gura si sa se roage si in inima. Dar de e cineva in piata sau cu altii, nu e nevoie sa psalmodieze cu gura, ci numai cu cugetul, dar trebuie sa-si pazeasca ochii ca sa nu hoinareasca si sa cada astfel in cursele vrajmasului.

ˇ Psalmodierea nu inseamna numaidecat cantare; orice dupa un anumit timp de practica capata un anumit ritm, o armonie interioara care este un fel de cantare. Numai rugaciunea grabita nu are aceasta ordine ci este lipsita de ritm si armonie. Aceasta ridica cuvintele rugaciunii peste intelesul ei marginit, produce sentimentul ca Dumnezeu este un mister care le uneste pe toate intr-o randuiala. Produce simtirea prezentei si ajutorul Lui. Numai adunata in Dumnezeu creatia scapa de dezordine.

ˇ ”Puterea” cuvintelor inseamna si intelesul lor. Ele au in ele o putere; cuvintele au puterea asupra celui ce le rosteste sau le aude cand acela este constient de sensul lor, sau patrunde la el.

ˇ Omul se poate linisti oriunde si in orice slujba daca il cheama pe Dumnezeu in tot ce face.

ˇ Oare este bine sa starui in rugaciunea : ”Doamne Iisuse Hristoase miluieste-ma” sau e mai bine a citi din Sfanta Scriptura si a rosti psalmi? - Trebuie facute amandoua; putin din una si putin din cealalta, caci s-a scris: ”Aceasta sa o faceti si aceea sa n-o lasati.”

ˇ Cat priveste psalmii, nu lasa invatatura lor caci aceasta iti da putere si lupta-te ca sa-i rostesti pentru ca mult folosesc. Ceea ce-ti intrece puterea nu cauta sa auzi caci deocamdata ai invataturi care te folosesc pe masura ta.

ˇ De ti se intampla sa trebuiasca sa faci un lucru dupa ce ai chemat pe Dumnezeu si ai cerut rugaciunea Sfintilor si ai ramas in indoiala, totusi fa-l caci aceasta este voia lui Dumnezeu si eu Il voi ruga pe El pentru acel lucru. Iar, daca intrebat fiind, ti se cere sa raspunzi indata dat fiind ca nu se misca mai repede mintea, trimite-o la Dumnezeu si El iti va da ce sa raspunzi fara grija. (Dumnezeu cu care mintea se pune indata in legatura, te va face sa raspunzi in mod cumpanit si plin de raspundere intrebarii ce ti se pune.)

ˇ Ma vad ca toata ziua sunt imprastiat si nu reusesc sa pomenesc numele lui Dumnezeu! - Multi aud mereu despre o cetate si apoi li se intampla sa intre in ea fara sa stie ca aceasta-i cetatea de care a auzit. Frate, toata ziua te gandesti la Dumnezeu si nu stii? A sti de o porunca a lui Dumnezeu si a se ocupa de implinirea ei inseamna a sluji lui Dumnezeu si a te gandi la El. (Chiar daca nu pomenesti numele lui Dumnezeu in mod expres, implinind o porunca data de El, tot pomenire a Lui savarsesti, caci cine lucreaza in curtea unui stapan chiar de nu se gandeste direct la el in mod permanent, il are pe el in slujirea sa.)

ˇ In privinta pomenirii neincetate a lui Dumnezeu, fiecare o poate pe masura sa, dar smereste-te numai!

ˇ Cand nu poti intreba un batran trebuie sa te rogi de trei ori pentru orice lucru si dupa aceasta, ia seama spre ce inclina inima ta macar si cat un fir de par si fa aceasta. Caci e vadita instiintarea si ea se arata neindoielnic inimii.

ˇ Cand ma indoiesc de un lucru daca sa-l fac sau nu, spune-mi ce sa fac? - Cand se iveste trebuinta sa faci un lucru roaga pe Dumnezeu de trei ori cerandu-i sa nu ratacesti si daca ramai in acelasi gand, fa ce-ti spune el caci in acest caz iti vine de la Dumnezeu si nu de la tine. Cand nu dobandesti siguranta, intreaba-i pe Parinti.

ˇ Ceasurile si cantarile sunt predanii bisericesti pentru conglasuirea intregului popor, la fel, la fel in manastiri ele sunt pentru conglasuirea obstii de calugari. Skitiotii insa, nu au nici ceasurile si nu canta nici imnuri, ci savarsesc lucrul de mana si mediteaza, fac cate putina rugaciune de unul singur iar la vecernii skitiotii spun cei doisprezece psalmi spunand la sfarsitul fiecaruia in locul doxologiei: ”Aleluia” si fac apoi o rugaciune. La fel si noaptea spun doisprezece psalmi iar dupa aceasta se aseaza la lucrul de mana. (Avva Varsanufie) Monahii din Sketis cunosteau numai doua oficii divine: vecernia, dupa apusul soarelui si privegherea. O veghe de noapte de patru ore pana la rasaritul soarelui care in parte consta si din lucrul de mana caruia ii dedicau de altfel intreaga zi. Monahii pahomieni nu lasau din mana acest lucru nici macar la rugaciunea comuna intrucat considerau ca acesta nu imprastie mintea, ci dimpotriva o ajuta sa se concentreze. Skitiotii tineau urmatoarea randuiala: ”Cand te asezi la lucru de mana trebuie sa spui din inima psalmi, iar la sfarsitul fiecarui psalm sa te asezi zicand: ”Doamne, miluieste-ma pe mine ticalosul!” De esti hartuit de ganduri, adauga: ”Dumnezeule, vezi necazul meu si ajuta-ma.” Deci, cand ai facut trei randuri de plasa, scoala-te la rugaciune si plecand genunchiul apoi sculandu-te, spune la fel rugaciunea amintita.” (Sfantul Vasanufie) Metoda este simpla: ea consta din aceea de a intrerupe munca (impletitul plaselor) la mici intervale pentru a ne scula la rugaciune si la inchinarile legate de ea. Astfel Macarie Alexandrinul si ucenicul sau Evagrie facea zilnic o suta de rugaciuni respectiv o suta de ingenuncheri. Aceasta pare sa fi fost regula obisnuita (se gasesc si alte cifre intrucat fiecare isi avea masura sa personala). In timpul lucrului mintea nu lancezea ci era ocupata cu meditatia, adica cu repetarea versetelor scripturistice, chiar psalmi intregi care in acest scop erau memorati pe de rost. Unei astfel de meditati ii urma de fiecare data o scurta rugaciune de impunsatura care era facuta sezand. Aceasta nu era fixa in ce priveste continutul si putea fi schimbata dupa preferinta atunci cand era preluata o anume ”formula”. Nici mai sus numitele ”rugaciuni” nici aceasta scurta rugaciune de impunsatura nu erau deosebit de lungi si nici nu trebuiau sa fie astfel. ”Cat priveste prelungirea rugaciunii, daca stai in picioare sau daca te rogi neincetat potrivit Apostolului, nu trebuie sa o reiei ori de cate ori te ridici caci mintea ta este le rugaciune toata ziua. (Sfantul Varsanufie)

ˇ La rugaciunile mai lungi exista intotdeauna pericolul imprastierii fiindca scade rapid concentrarea sau si mai rau, demonii seamana in ea neghina lor. ”Stand la rugaciune trebuie sa te rogi sa fii eliberat de ”omul cel vechi” sau sa zic ”Tatal nostru”, ori sa le faci pe amandoua si apoi sa sezi la lucru de mana. (Sfantul Varsanufie)

ˇ Se recunoaste aici o putere a numelui Lui insusi, puterea de-a ne ajuta sa parasim pacatele si sa ne bucuram de mila Lui, de comuniunea cu El potrivit saraciei noastre. Cand rostim numele lui Hristos cu credinta, El Insusi vine la noi. Numele cuiva este o punte intre el si cei ce-l rostesc cu respect. Cand cineva rosteste numele meu, eu sunt atras in legatura cu cel ce mi-l rosteste. (Filocalia XII)

ˇ De te scoli la slujba ta sa nu fii nepasator sau cu negrija si in loc sa-L cinstesti pe Dumnezeu, mai vartos sa-L dispretuiesti, ci ramai cu toata frica cu mintea ta la rugaciune. Nu te rezuma de pereti si nu-ti muia picioarele sprijinindu-te intr-unul si usurandu-l pe celalalt. Trezeste inima ta ca sa nu caute hoinarind cu gandurile si astfel Dumnezeu sa primeasca jertfa ta. (Fil. XII)

ˇ De cantati impreuna, fiecare din voi sa-si faca rugaciunea lui, iar de este cu voi un strain, rugati-l cu dragoste ca sa-si faca rugaciunile lui. Spuneti-i aceasta pana la a doua sau a treia oara, fara cearta. In ceasul aducerii darului tau spune gandurilor si simturilor tale sa staruie in frica lui Dumnezeu ca sa te invrednicesti de Taine si sa te vindece Domnul. (Fil. XII)

ˇ Omul sa-si predea toata inima sa ascultarii lui Dumnezeu rugandu-se cu adevarat astfel: ”Doamne, sunt inaintea Ta pentru ca eu nu cunosc ce-mi este de folos. Lupta-te Tu, caci eu nu cunosc rautatea lor.” Si daca lucrezi conform invataturii Mantuitorului, El nu te va lasa sa ratacesti in ceva, dar de nu implinesti decat o porunca sau doua, nu te-ai predat pe tine ascultarii de El si in acest caz nici El nu se ingrijeste de tine. Caci precum un locsor nu poate ajuta celui ce-l lucreaza sa-l curateasca de neghina si de aceea daca se seamana in el samanta, nu poate face sa odrasleasca cele dupa fire cu cele contrare firii, ci acestea le ineaca pe primele pentru ca sunt mai adanci in radacini, asa daca nu te cureti pe tine de voile trupesti, nu te poti pazi de pacat daca nu te feresti de cele ce-l nasc. (Omul nu poate face cele ale omului pentru ca nu se poate elibera de puterile vrajmasului fara ajutorul lui Dumnezeu. El nu stie de fapt ce-i este de folos fara lumina lui Dumnezeu de aceea voia omului in ea insasi nu stie ce are de facut spre folosul lui; este deci nevoit sa se roage lui Dumnezeu pentru a-i descoperi voia Lui ca sa stie ce sa faca in interesul sau. Omul nu cunoaste prin el insusi nici rautatea, ca e de la diavol si ca e rautate; el crede in mandria lui ca tot ce voieste el supunandu-se patimilor egoiste este bun.) (Fil. XII)

ˇ ”Domnul nostru este foc mistuitor” (Evrei 12,29) caci precum focul topeste ceara si usuca noroiul, asa si meditatia ascunsa topeste gandurile urate si departeaza patimile sufletesti, lumineaza mintea, da stralucire intelegerii si bucura inima. Fiindca meditatia ascunsa loveste demonii si alunga gandurile urate. (Meditatia este reflectia la tainele dumnezeiesti nemarginite care se afla mai presus de gandurile referitoare la placerile trupesti. Cugetarea la acele taine da omului adevaratul sens al existentei, il lumineaza si-l umple de putere de la Dumnezeu.) Caci ceea ce lumineaza omul launtric si-l inarmeaza prin reflectia (meditatia) ascunsa se intareste de catre Dumnezeu, se imputerniceste de ingeri, se slaveste de catre oameni. Meditatia si citirea ascunsa este casa de nedefaimat a sufletului, turnul neclatinat si tarmul cel linistit care pastreaza sufletul netulburat. Caci demonii sunt greu loviti cand monahul se intrarmeaza cu meditatia si cititul. Meditatia este faclia mintii si desteptarea constiintei, ea topeste desfraul, slabeste iutimea, alunga mania, departeaza rautatea si scoate afara nedreptatea. Meditatia da stralucire conducerii mintii, alunga lenevia, naste strapungerea inimii, aduce frica de Dumnezeu, pricinuieste lacrimile, naste smerita cugetare, privegherea bucuroasa de noapte si rugaciunea netulburata. Reflectia alunga gandurile murdare, biciuieste demonii, curateste trupul. Aceasta il invata pe om indelunga rabdare, aduce infranarea si pregateste intelegerea mortii. (Fil. XII)

ˇ Sezand la masa cu fratii, de esti mai tanar nu spune mintii ”nu manca”, ci adu-ti aminte de pacatele tale ca sa nu mananci cu placere si intinde mana numai la cele dinaintea ta. De este ceva inaintea altuia, sa nu intinzi mana ta la aceea. Hainele tale sa-ti acopere picioarele iar genunchii sa fie uniti intre ei. Nu intinde mana ta spre cele ce ti se pun inainte spre mancare. (Fil. XII)

ˇ Diavolii ori de cate ori ne vad ca stam la rugaciune, ne stau si ei cu sarguinta impotriva, sadind in mintea noastra cele ce nu trebuie, ca sa ni le aducem aminte sau sa le gandim in vremea rugaciunii. Asa vor ei sa duca mintea in robie, iar rugaciunea noastra sa o faca nelucratoare, desarta si nefolositoare. Caci desarta cu adevarat si nefolositoare este rugaciunea facuta fara frica, fara trezvie si priveghere. (Evagrie Ponticul)40

ˇ Cand te vad dracii ravnind cu adevarat la rugaciune, iti strecoara gandurile unor lucruri asa zise trebuincioase; si dupa putina vreme iti fura amintirea lor, ca miscandu-se mintea spre cautarea lor si neaflandu-se, sa se descurajeze si sa se intristeze foarte. Apoi, cand revine iarasi in rugaciune, ii aduce aminte cele cautate si cele amintite mai-nainte, ca mintea cautand sa le ia la cunostinta, sa piarda rugaciunea, care aduce roade. (Evagrie Ponticul)40

ˇ Cand te va intampina o ispita, sau te va atata o impotrivire, ca sa-ti misti mania spre cel ce-ti sta impotriva, sau sa spui vreo vorba goala, adu-ti aminte de rugaciune si de porunca dumnezeiasca cu privire la ea, si indata se va linisti miscarea fara randuiala din tine.40

ˇ Toate cate le vei face pentru a te razbuna pe fratele care te-a nedreptatit iti vor fi spre sminteala in vremea rugaciunii. (Evagrie Ponticul)40

ˇ Necazul pe care il rabzi cu buna intelegere te va face sa-i afli rodul in vremea rugaciunii. (Evagrie Ponticul)40

ˇ Dorind sa te rogi cum trebuie, sa nu intristezi vreun suflet; iar de nu, in desert alergi. (Evagrie Ponticul)40

ˇ Lasa-ti darul tau, zice, inaintea altarului si plecand impaca-te mai intai cu fratele tau, si apoi venind te vei ruga netulburat. Caci amintirea raului innegreste cugetul celui ce se roaga si intuneca rugaciunile lui. (Evagrie Ponticul)40

ˇ Rugandu-te tu cum trebuie, ti se vor intampla astfel de lucruri incat sa ti se para ca ai dreptate sa te folosesti de manie. Dar nu este nici o manie dreapta impotriva aproapelui. Caci de vei cauta vei afla ca este cu putinta sa randuiesti lucrul bine si fara manie. Deci foloseste-te de tot mestesugul ca sa nu izbucnesti in manie. (Evagrie Ponticul)40

ˇ Uneori stand la rugaciune te vei ruga dintr-odata bine; alteori, chiar ostenindu-te foarte, nu vei ajunge la tinta, ca sa ceri si mai mult, si primind, sa ai un castig care nu-ti mai poate fi rapit. (Evagrie Ponticul)40

ˇ Apropiindu-se ingerul, se departeaza gramada toti cei ce ne tulbura, si mintea se afla in multa odihna, rugandu-se curat. Alteori, amenintandu-se obisnuitul razboi, mintea se lupta si nu poate sa se linisteasca, deoarece s-a amestecat mai-nainte cu felurite patimi. Totusi cerand si mai mult va afla. Caci ”celui ce bate i se va deschide”. (Evagrie Ponticul)40

ˇ De multe ori, rugandu-ma, am cerut sa mi se implineasca ceea ce am socotit eu ca e bine, si am staruit in cerere, silind fara judecata voia lui Dumnezeu; nu i-am lasat Lui ca sa randuiasca mai bine aceea ce stiu ca este de folos. Iar primind, m-am scarbit pe urma foarte, ca n-am cerut mai bine sa se faca voia lui Dumnezeu. Caci lucrul nu mi-a folosit asa cum credeam. (Evagrie Ponticul)40

ˇ Rugaciunea neimprastiata este o intelegere suprema a mintii. (Evagrie Ponticul)40

ˇ Roaga-te mai intai sa te curatesti de patimi; al doilea, sa te izbavesti de nestiinta si de uitare; al treilea, de toata ispita si parasirea. (Evagrie Ponticul)40

ˇ Cere in rugaciune numai dreptatea si imparatia, adica virtutea si cunostinta si toate celelalte se vor adauga tie. (Evagrie Ponticul)40

ˇ Rugandu-te, pazeste-ti cu putere memoria, ca sa nu-ti puna inainte ale sale, ci misca-te pe tine spre gandul infatisarii tale la judecata. Caci de obicei mintea e foarte rapita de memorie in vremea rugaciunii. (Evagrie Ponticul)40

ˇ Cand diavolul cel preaviclean, facand multe, nu poate impiedica rugaciunea dreptului, o lasa pentru putina vreme mai domol si pe urma il razboieste iarasi pe cel ce se roaga. Caci fie ca-l aprinde pe acesta spre manie si asa strica starea lui cea buna dobandita prin rugaciune, fie ca-l atata la placere patimasa si asa ii pangareste mintea. (Evagrie Ponticul)40

ˇ Dupa ce te-ai rugat cum trebuie, asteapta cele ce nu trebuie si stai barbateste pazind rodul tau. Caci spre aceasta ai fost randuit dintru inceput, ca sa lucrezi si sa pastrezi. Asadar, dupa ce-ai lucrat, nu cumva sa lasi nepazit ceea ce ai facut. Iar de nu, n-ai folosit nimic rugandu-te. (Evagrie Ponticul)40

ˇ Tot razboiul ce se aprinde intre noi si dracii necurati nu se poarta pentru altceva decat pentru rugaciunea duhovniceasca. Caci lor le este foarte potrivnica si urata, iar noua foarte mantuitoare si placuta. (Evagrie Ponticul)40

ˇ Cultivam virtutile pentru ratiunile fapturilor si pe acestea le cautam pentru Ratiunea care le-a dat fiinta. Iar aceasta obisnuieste sa se descopere in starea de rugaciune. (Evagrie Ponticul)40

ˇ Starea de rugaciune este o dispozitie nepatimasa, castigata prin deprindere, care rapeste mintea inteleapta spre inaltimea spirituala, prin dragoste desavarsita. (Evagrie Ponticul)40

ˇ Cel ce a atins nepatimirea, inca nu se roaga cu adevarat. Caci poate sa urmareasca niscai cugetari simple si sa fie rapit de istoriile lor si sa fie departe de Dumnezeu. (Evagrie Ponticul)40

ˇ Cand mintea zaboveste in ideile simple ale lucrurilor, inca nu a ajuns la locul rugaciunii. Caci poate sa se afle necontenit in contemplatia lucrurilor si sa flecareasca despre intelesurile lor, care, desi sunt idei simple, dar exprimand vederi de-ale lucrurilor, dau mintii forma si chipul lor si o duc departe de Dumnezeu. (Evagrie Ponticul)40

ˇ Daca vrei sa te rogi, ai trebuinta de Dumnezeu, care da rugaciune celui ce se roaga. Prin urmare cheama-l pe El, zicand: ”Sfinteasca-se numele Tau, vie imparatia Ta”, adica Duhul Sfant si Fiul Tau, Cel Unul nascut. Caci asa ne-a invatat, zicand: ”In Duh si in Adevar se cade sa ne inchinam Tatalui”. (Evagrie Ponticul)40

ˇ Cel ce se roaga in Duh si Adevar, nu-L mai preamareste pe Ziditor din fapturi, ci-L preamareste din El insusi. (Evagrie Ponticul)40

ˇ Daca esti teolog (daca te ocupi cu contemplarea lui Dumnezeu), roaga-te cu adevarat; si daca te rogi cu adevarat, esti teolog. (Evagrie Ponticul)40

ˇ Cand mintea ta, cuprinsa de mult dor catre Dumnezeu, pleaca oarecum cate putin din trup si se departeaza de toate gandurile, care vin din simtire, din amintire, sau din starea umorala, umplandu-se de evlavie si de bucurie, atunci socoteste ca te-ai apropiat de hotarele rugaciunii. (Evagrie Ponticul)4nticul)40

ˇ Duhul Sfant, patimind impreuna cu noi de slabiciunea noastra, ne cerceteaza si cand suntem necurati. Si daca afla numai ca mintea noastra i se roaga cu dragoste de adevar, se salasluieste in ea si alunga toata ceata de ganduri si de intelesuri care o imprejmuiesc, indemnand-o spre dragostea rugaciunii duhovnicesti. (Evagrie Ponticul)40

ˇ Rugandu-te, sa nu dai vreun chip lui Dumnezeu in tine, nici sa nu ingadui mintii tale sa se modeleaza dupa vreo forma, ci apropie-te in chip nematerial de Cel nematerial si vei intelege. (Evagrie Ponticul)40

ˇ Nu vei putea sa te rogi cu curatie pana ce vei fi impletit cu lucruri materiale si tulburat de griji necontenite. Caci rugaciunea este legatura gandurilor. (Evagrie Ponticul)40

ˇ Nu poate cel legat sa alerge, nici mintea ce slujeste patimilor nu poate vedea locul rugaciunii duhovnicesti. Caci este trasa si purtata de gandul patimas si nu va avea o stare neclintita. (Evagrie Ponticul)40

ˇ De te rogi cu adevarat vei afla multa intarire si incredintare si ingerii vor veni la tine ca si la Daniil si-ti vor lumina intelesurile celor ce ti se intampla. (Evagrie Ponticul)40

ˇ Cunoaste ca sfintii ingeri ne indeamna la rugaciune si stau de fata impreuna cu noi, bucurandu-se si rugandu-se pentru noi. Daca suntem prin urmare cu nepasare si primim ganduri potrivnice, ii amaram foarte tare, dat fiind ca ei se lupta atata pentru noi, iar noi nu avem sa ne rugam lui Dumnezeu nici pentru noi insine, ci dispretuind slujba noastra si, parasind pe Stapanul si Dumnezeul acestora, petrecem cu necuratii draci. (Evagrie Ponticul)40

ˇ Psalmodierea potoleste patimile si face sa se linisteasca neinfranarea trupului. Iar rugaciunea face mintea sa-si implineasca propria lucrare. (Evagrie Ponticul)40

ˇ Rugaciunea este lucrarea demna de vrednicia mintii, sau intrebuintarea cea mai buna si mai curata a ei. (Evagrie Ponticul)40

ˇ Psalmodierea este un lucru al intelepciunii variate; iar rugaciunea este inceputul cunostintei nemateriale si simple. (Evagrie Ponticul)40

ˇ Daca te ingrijesti de rugaciune, pregateste-te impotriva navalirii dracilor si rabda cu barbatie biciuirile lor. Caci vor veni asupra ta ca fiarele salbatice si tot trupul ti-l vor chinui. (Evagrie Ponticul)40

ˇ Cel ce are grija de rugaciune curata, va patimi de la draci: ocari, loviri, strigate si vatamari. Dar nu va cadea, nici nu-si va parasi gandul, zicand catre Dumnezeu: ”Nu ma voi teme de rele, caci Tu cu mine esti” si cele asemenea. In vremea unor astfel de ispite, foloseste-te de rugaciunea scurta si staruitoare. (Evagrie Ponticul) 40

ˇ Daca stai in rugaciune inaintea lui Dumnezeu Atotstiutorul, Facatorul si Proniatorul tuturor, de ce I te infatisezi atat de lipsit de judecata, incat iti uiti de frica Lui cea neintrecuta si tremuri de niste tantari si gandaci? Sau n-ai auzit pe cel ce zice: ”De Domnul Dumnezeul tau sa te temi”, si iarasi: ”De El se infricoseaza si tremura toate, de fata puterii Lui” si cele urmatoare. (Evagrie Ponticul) 40

ˇ Sa ai in rugaciunea ta ochi neimprastiat si, lepadandu-te de trupul si sufletul tau, traieste prin mintrie Ponticul) 40

ˇ Altui iubitor de Dumnezeu, care-si ocupa mintea cu rugaciunea, umbland prin pustie, i s-au aratat doi ingeri, calatorind impreuna; dar el nu i-a bagat in seama, ca sa nu se pagubeasca de ceea ce-i mai bun. Caci isi amintea de cuvantul Apostolului, care zice: ”Nici Incepatoriile, nici Puterile nu ne vor putea desparti de dragostea lui Hristos”. (Evagrie Ponticul)40

ˇ Rugaciune savarseste acela care totdeauna primul gand al sau ca rod al lui Dumnezeu.40

ˇ Ca monah ce doresti sa te rogi, fugi de orice minciuna si orice juramant. Iar de nu, in zadar iti iei o infatisare care nu ti se potriveste. (Evagrie Ponticul)40

ˇ De vrei sa te rogi in duh, nimic sa nu iei de la trup si nu vei avea nour care sa-ti faca umbra in vremea rugaciunii. (Evagrie Ponticul)40

ˇ Nu cauta sa alungi de la tine saracia si stramtoarea, materiile rugaciunii neimpovarate. (Evagrie Ponticul)40

ˇ Daca te rogi impotriva patimii, sau a dracului care te supara, adu-ti aminte de Cel ce zice: ”Voi alunga pe vrajmasii mei si-i voi prinde si nu ma voi intoarce pana ce nu-i voi nimeri. Asupri-i-voi pe ei si nu vor putea sa stea; cadea-vor sub picioarele mele”, si cele urmatoare. Iar acestea le vei spune cu usurinta, daca te vei inarma cu smerita cugetare impotriva vrajmasilor. (Evagrie Ponticul)40

ˇ Precum vederea neacoperita si tare a soarelui din miezul zilei, cand lumineaza mai viu, nu foloseste ochiului bolnav, asa nu foloseste nici intiparirea rugaciunii suprafiresti si cu adevarat infricosate, care se face in duh, mintii patimase si necurate. (Evagrie Ponticul)40

ˇ Atentia mintii cautand rugaciune va afla rugaciune; caci rugaciunea ii urmeaza atentiei mai mult decat orice altceva. De aceea trebuie sa ne sarguim spre ea. (Evagrie Ponticul) 40

ˇ Lauda rugaciunii nu sta simplu in cantitatea, ci in calitatea ei. Aceasta o arata cei ce s-au suit la templu precum si cuvantul: ”Iar voi, rugandu-va, nu bolborositi” si urmatoarele. (Evagrie Ponticul)40

ˇ Multe sunt felurile rugaciunii, care de care mai deosebit. Totusi nici una nu este vatamatoare, decat aceea care nu mai este rugaciune, ci lucrare diavoleasca. (Marcu Ascetul)40

ˇ Cand iti aduci aminte de Dumnezeu inmulteste rugaciunea, ca atunci cand Il vei uita Domnul sa-si aduca aminte de tine. (Marcu Ascetul)40

ˇ Nu exista rugaciune desavarsita fara o chemare a mintii. Iar cugetul care striga neimprastiat va fi auzit de Domnul. (Marcu Ascetul)40

ˇ Mintea care se roaga neimprastiat stramtoreaza si frange inima; iar ”inima infranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi”. (Marcu Ascetul)40

ˇ Daca, in vreme ce te rogi, te copleseste trandavia, sau esti suparat in diferite chipuri de pacat, adu-ti aminte de moarte si de muncile infricosate. Dar e mai bine sa te lipesti de Dumnezeu prin rugaciune si nadejde, decat sa te gandesti la lucruri dinafara, chiar daca sunt de folos. (Marcu Ascetul)40

ˇ Roaga-te staruitor la orice lucru, ca unul ce nu poti face nimic fara ajutorul lui Dumnezeu. (Marcu Ascetul)40

ˇ Rugaciunea neimprastiata e semn de iubire fata de Dumnezeu la cel ce staruie in ea. Negrija de ea si imprastierea ei e dovada iubirii de placeri. (Marcu Ascetul)40

ˇ Toate cate le graim sau le savarsim fara rugaciune ni se arata pe urma sau gresite sau vatamatoare, si ne dovedesc lipsiti de cunostinta prin lucrurile care urmeaza. (Marcu Ascetul)40

ˇ Bine este sa tinem porunca cea mai cuprinzatoare si sa nu ne ingrijim de nimic in parte, ca astfel sa nu trebuiasca nici sa ne rugam pentru ceva aparte, ci sa cerem numai imparatia lui Dumnezeu, dupa cuvantul Domnului. Iar daca ne ingrijim de fiecare trebuinta, suntem datori sa ne si rugam pentru fiecare. Caci cel ce face sau se ingrijeste de ceva fara rugaciune nu se afla pe drumul cel bun care duce spre sfarsitul lucrului. Aceasta e ceea ce a spus Domnul: ”Fara mine nu puteti face nimic”. (Marcu Ascetul)40

ˇ Daca ocupi vreodata pozitia intarita a rugaciunii curate, nu primi in acea vreme cunostinta lucrurilor, ridicata in fata ta de vrajmasul, ca sa nu pierzi ceea ce e mai de pret. Caci mai bine este sa-l sagetam cu sagetile rugaciunii, stand inchisi in cetatuia noastra, decat sa stam de vorba cu el, care ne aduce daruri, uneltind sa ne desfaca de rugaciunea impotriva lui. (Marcu Ascetul)40

ˇ Cand ii inchidem mintii toate iesirile cu pomenirea lui Dumnezeu, ea cere o ocupatie care sa dea de lucru harniciei ei. Trebuie sa-i dam deci pe: Doamne Iisuse, prin care isi poate ajunge deplin scopul. ”Caci nimeni nu numeste Domn pe Iisus, fara numai in Duhul Sfant”. Dar asa de strans si de neincetat sa priveasca la acest cuvant in camarile sale, incat sa nu se abata nicidecum spre niscai naluciri. Caci toti aceia care cugeta neincetat la acest nume sfant si slavit in adancul inimii, vor putea vedea odata si lumina mintii. Pentru ca daca e tinut strans in amintire, el arde toata pata de pe fata sufletului, printr-o simtire puternica. ”Caci Dumnezeul nostru este foc mistuitor” ce arde toata rautatea. Ca urmare Domnul atrage sufletul la iubirea puternica a slavei Sale. Caci zabovind numele acela slavit si mult dorit prin pomenirea mintii in caldura inimii, sadeste in noi numaidecat deprinderea de-a iubi bunatatea Lui, nemaifiind nimic care sa ne impiedice. Acesta este margaritarul cel de mult pret, pe care-l poate agonisi cineva vanzand toata averea sa, ca sa aiba o bucurie negraita de aflarea lui. (Diadoh al Foticeii)40

ˇ Mintea noastra adeseori se simte ingreunata la rugaciune, din pricina marii ingustimi si concentrari a acestei virtuti. Dar imbratiseaza cu bucurie contemplarea si cuvantarea de Dumnezeu, data fiind largimea si libertatea de miscare ce i-o procura vederile dumnezeiesti. Ca sa nu-i dam asadar mintii putinta sa spuna multe, sau chiar sa zboare peste masura, sa ne indeletnicim cel mai mult cu rugaciunea, cu cantarea Psalmilor si cu cetirea Scripturilor, netrecand cu vederea nici talcurile barbatilor invatati, a caror credinta se cunoaste din cuvinte. Pentru ca, facand aceasta, nu lasam mintea sa amestece cuvintele sale in cuvintele harului, precum nu-i ingaduim sa fie furata e slava desarta si sa fie imprastiata de multa placere a vorbariei, ci o pazim in vremea contemplatiei in afara de orice lucrare a inchipuirii i facem prin aceasta ca aproape toate cugetarile ei sa fie intovarasite de lacrimi. Caci odihnindu-se in ceasurile de linistire (isihie) si indulcindu-se mai ales cu dulceata rugaciunii, nu numai ca se va elibera de neajunsurile mai sus pomenite, ci va prinde si mai multa putere spre a se da cu agerime si fara osteneala contemplatiilor dumnezeiesti, sporind totodata cu multa smerenie in darul deosebirii. Dar trebuie sa stim ca este si o rugaciune mai presus de orice largime. Aceasta insa e proprie numai acelora care sunt plini in toata simtirea si incredintarea lor de darul Duhului Sfant. (Diadoh al Foticeii)40

ˇ Cand sufletul e plin de belsugul rodurilor sale firesti, isi face cu glas mai mare si cantarea de psalmi si vrea sa se roage mai mult cu vocea. Dar cand se afla sub lucrarea Duhului Sfant, canta si se roaga intru toata destinderea si dulceata, numai cu inima. Starii de suflet celei dintai ii urmeaza o bucurie amestecata cu inchipuiri, iar celei din urma, lacrimi duhovnicesti si dupa aceea o multumire iubitoare de liniste. Caci pomenirea, ramanand fierbinte din pricina glasului domol, face inima sa izvorasca anumite cugetari inlacrimate si blande. Atunci se pot vedea cum se seamana semintele rugaciunii cu lacrimi in pamantul inimii, in nadejdea bucuriei secerisului ce va urma. Totusi, cand suntem apasati de multa tristete, trebuie sa facem cantarea rugaciunii cu un glas putin mai mare, lovind sufletul cu sunete, in nadejdea bucuriei, pana ce nourul acela greu va fi imprastiat de valurile melodiei. (Diadoh al Foticeii)40

ˇ Cand inima primeste cu o oarecare durere fierbinte sagetaturile dracilor - incat ii pare celui razboit ca primeste chiar sagetile insesi,- sufletul uraste cu amar patimile, ca unul ce se afla la inceputul curatirii. Caci daca nu s-ar indurera mult de nerusinarea pacatului, nu ar putea sa se bucure imbelsugat de bunatatea dreptatii. Cel ce vrea prin urmare sa-si curateasca inima sa o incalzeasca necontenit cu pomenirea Domnului Iisus, neavand decat acest cuget si acest lucru, fara incetare. Caci cei ce vreau sa se lepede de putreziciunea lor nu se cade ca uneori sa se roage, iar alteori nu, ci pururi sa petreaca cu rugaciune in pazirea mintii, chiar daca s-ar afla undeva afara de casa de rugaciune. Caci precum cel ce vrea sa curateasca aurul, daca lasa sa inceteze oricat de scurta vreme focul din cuptor, face sa se aseze iarasi zgura pe aurul curatit, asa si cel ce uneori pomeneste pe Dumnezeu, alteori nu, pierde prin intrerupere ceea ce se socoteste sa castige prin rugaciune. E propriu barbatului iubitor de virtute sa tina pururi pamantul inimii in focul pomenirii lui Dumnezeu, ca asa, curatindu-se raul putin cate putin sub dogoarea bunei pomeniri, sufletul sa se intoarca cu desavarsire la stralucirea sa fireasca, spre si mai multa slava. (Diadoh al Foticeii)40