Despre SPOVEDANIE

Spovedania este Taina prin care Dumnezeu iarta, prin preotul duhovnic, pacatele crestinilor care se caiesc sincer si le marturisesc în cadrul spovedaniei. Spovedania are o semnificatie complexa:

pocainta, pentru ca cel ce o primeste trebuie sa regrete în mod sincer pacatele savârsite;
marturisire crestinul îsi marturiseste pacatele în fata preotului;
al doilea botez pentru ca prin ea se spala pacatele ca si prin Taina Botezului;
iertare pentru ca prin aceasta Taina se dezleaga pacatosul de legatura pacatelor;
împacare, pentru ca ea ne împaca cu Dumnezeu.

1.- Cine are dreptul de a spovedi?
Numai episcopii si preotii au puterea si dreptul de a dezlega de pacate.

2.- Când sa ne spovedim?
Spovedania nu este neaparat legata de termene. Se poate merge la spovedanie de cite ori consideram necesar sa o facem. Porunca a patra a Bisericii ne cere sa ne marturisim pacatele de patru ori pe an, adica în posturile Pastelor, Craciunului, al Sfintei Marii si al Sfintilor Apostoli Petru si Pavel. Orice credincios are îndatoria sa se spovedeasca cel putin o data pe an.

3.- Cine trebuie sa se spovedeasca?
Toti credinciosii trebuie sa se spovedeasca. Bolnavii, mai ales, trebuie sa se îngrijeasca sa se spovedeasca si sa se împartaseasca pentru ca eventualul sfârsit sa nu-i prinda fara a fi spovediti si împartasiti.

4.- Cum trebuie sa ne spovedim?
Spovedania (marturisirea) pacatelor trebuie facuta prin viu grai, în fata preotului-duhovnic si trebuie sa fie:

completa, adica sa cuprinda toate pacatele savârsite de la ultima spovedanie de care suntem constienti;
sincera si facuta de bunavoie;
secreta, adica fara alti martori;
cu umilinta, cu parere de rau, si cu dorinta sincera de a nu le mai repeta.
5.- Ce este canonul (epitimia) de spovedanie?
Canonul de spovedanie sau epitimia (certarea) este mijlocul de pocainta rânduit de Biserica, prin care preotul-duhovnic cere penitentului sa faca rugaciuni, metanii, frecventarea bisericilor, fapte de milostenie, posturi, înfrânari de la anumite fapte sau mâncaruri etc. Cea mai aspra pedeapsa este oprirea de la Sfânta Împartasanie pentru un anumit timp.

6.- Unde se face spovedania?
Spovedania se face în biserica, înaintea icoanei Mântuitorului. Se fac exceptii pentru bolnavii netransportabili, la care preotul este obligat sa se duca pentru a-i spovedi.

7.- In ce consta spovedania?
Preotul spune anumite rugaciuni, care fac parte din ritualul spovedaniei, dupa care urmeaza marturisirea pacatelor de catre penitent. Acesta raspunde la întrebarile preotului-duhovnic sau isi marturiseste singur pacatele. In functie de gravitatea pacatelor, duhovnicul rânduieste canonul (epitimia) pe care cel spovedit trebuie sa-l urmeze.

8.- Spovedania poate fi facuta publica?
Preotul-duhovnic nu are voie, sub nici un motiv, sa faca publice pacatele marturisite de un penitent în scaunul spovedaniei.

9.- Ce sa facem înainte de spovedanie?
Marturisirea pacatelor este recomandat sa se faca dupa o perioada in care cel care doreste sa se pocaiasca a tinut post si s-a rugat.

10.- Care este rezultatul spovedaniei?
Spovedania ne dezleaga de pacate si ne da o noua sansa pe calea virtutii.

Bibliografie

IPS Mitropolit Dr. Nicolae al Banatului, Învatatura de credinta ortodoxa, Bucuresti, 1992;
Rugaciuni si învataturi de credinta ortodoxa (Ed. Bartolomeu Anania), Bucuresti, 1986;
+ Episcop Vasile al Oradei, Carte de învatatura crestina, Bucuresti, 1978.




Spovedania, descoperirea gandurilor, sfatuirea

ˇ De fapt Iacob, spunandu-le lor ca a cucerit Sichemul cu sabie si arc, arata ca i-a trebuit lupta si osteneala ca sa puna stapanire pe patimi si sa le ascunda in pamantul Sichemului. S-ar parea insa ca este o oarecare contrazicere intre a ascunde zeii in Sichem si a tine un idol in ascunzis. Caci a ascunde zeii in Sichem e lucru de lauda; iar a tine un idol in ascunzis e lucru de ocara. De aceea a pecetluit lucrul din urma cu blestem, zicand: ”Blestemat cel ce tine idol in ascunzis!” Si de fapt nu este acelasi lucru a ascunde ceva in pamant pentru totdeauna si a-l tine in ascunzis. Caci ceea ce a fost ascuns in pamant si nu se mai arata vederii se sterge cu vremea si din amintire. Dar ceea ce e tinut in ascunzis nu e cunoscut de cei din afara, insa e vazut necontenit de cel ce l-a pus acolo. Acesta il arm mereu in amintire ca pe un chip cioplit pe care il poarta in ascuns. Caci tot gandul urat, care ia forma in cugetare, este o sculptura ascunsa. De aceea este rusine a scoate la aratare asemenea ganduri, dar e primejdios si de a tine in ascuns un chip cioplit, precum si mai primejdios este de a cauta formele disparute, cugetarea inclinand cu usurinta spre patima izgonita si implantand in pamant bronzul idolului. Caci deprinderea virtutii este de asa fel ca se cumpaneste cu usurinta si intr-o parte si intr-alta, aplecandu-se, daca nu se poarta de grija, spre cele potrivnice. (Nil Ascetul) 46

ˇ A iscodi plin de curiozitate planurile invatatorului si a vrea sa pui la incercare cele poruncite de el, insemneaza a pune piedica inaintarii tale proprii. Cu siguranta nu ceea ce se pare celui neincercat intemeiat si potrivit este intr-adevar intemeiat. Astfel judeca mesterul si altfel cel fara mestesug lucrurile mestesugului. Cel dintai are ca regula stiinta; celalalt ca asa s-ar cuveni. Dar socotinta aceasta foarte rar se acopera cu adevarul; de cele mai multe ori se abate de la linia dreapta, fiind inrudita cu ratacirea. Asadar cei ce au predat altora grija mantuirii lor, lasandu-si toate socotintele, sa-si supuna gandurile mestesugului celui priceput, judecand stiinta lui mai vrednica de crezare. Mai intai, lepadandu-se de toate, sa nu-si lase nimic afara, nici cel mai mic lucru, temandu-se de pilda lui Anania, care crezand ca inseala pe oameni, a primit de la Dumnezeu osanda pentru furt. (Nil Ascetul)46

ˇ Ci, cum se predau pe ei insisi, asa sa predea si toate ale lor, bine stiind ca ceea ce ramane afara, tragand necontenit cugetul intr-acolo, il va desface adeseori de la cele mai bune, iar pe urma il va rupe din fratietate. De aceea a poruncit Duhul Sfant sa se scrie Vietile Sfintilor, ca fiecare dintre cei ce se apuca de unul din felurile acestea de vietuire, sa fie dus printr-o pilda asemanatoare spre adevar. Cum s-a lepadat Elisei de lume, ca sa urmeze invatatorului sau? ”Ara, zice, cu boii, si douasprezece perechi de boi inaintea lui; si a taiat boii si i-a fript in vasele boilor”. Aceasta ii arata caldura ravnei. Caci n-a zis: voi vinde perechile de boi si voi economisi pretul dupa cuviinta, nici n-a socotit cum ar putea avea mai mult folos din vanzarea lor. Ci, cuprins cu totul de dorinta care il tragea sa fie langa invatator, a dispretuit cele vazute si s-a silit sa se izbaveasca mai repede de ele, ca de unele ce-l puteau impiedica adeseori se face pricina a razgandirii. De ce apoi si Domnul, imbiind bogatului desavarsirea vietii dupa Dumnezeu, i-a poruncit sa-si vanda averile si sa le dea saracilor si sa nu-si lase siesi nimic? Fiindca stia ca ceea ce ramane se face, ca si intregul, pricina de imprastiere. Dar socotesc ca si Moise, randuind celor ce vreau sa se curateasca in rugaciunea cea mare, sa-si rada tot trupul, le-a poruncit prin aceasta sa se lepede cu desavarsire de averi, iar in al doilea rand sa uite de familie si de toti cei apropiati in asa masura, incat sa nu mai fie catusi de putin tulburati de amintirile lor. (Nil Ascetul) 46

ˇ Multe sunt sfaturile aproapelui spre ceea ce este de folos; dar nimanui nu i se potriveste asa de mult ca judecata constiintei sale. (Marcu Ascetul)46
ˇ Cel ce se osteneste fara sfat e sarac in toate. Iar cel ce alearga cu nadejde e de doua ori bogat. (Marcu Ascetul)46

ˇ Omul sfatuieste pe aproapele precum stie; iar Dumnezeu lucreaza in cel ce aude, precum acela a crezut. (Marcu Ascetul)46

ˇ E primejdios lucru a fi cineva singur, fara martori, a se calauzi dupa voia sa si a convietui cu cei neincercati in razboiul duhovnicesc. Unii ca acestia sunt mestesugirile pacatului si se tin bine ascunse; si felurite curse si-a intins vrajmasul pretutindeni. De aceea, daca e cu putinta, e bine sa te silesti si sa te straduiesti a fi sau a te intalni neincetat cu barbati cunoscatori. In felul acesta, desi nu ai tu insuti faclia adevaratei cunostinte, fiind inca nedesavarsit cu varsta duhovniceasca si prunc, dar insotindu-te cu cel ce o are, nu vei umbla in intuneric, nu te vei primejdui de lanturi si de curse si nu vei cadea intre fiarele lumii spirituale, care pandesc in intuneric si rapesc si ucid pe cei ce umbla in el fara faclia spirituala a cuvantului dumnezeiesc. (Marcu Ascetul)46